Un poliţist ieşean îşi execută superiorii pentru 51.000 de dolari

Proces incredibil al unui ofiţer ieşean, de peste 50.000 de dolari, în care pârâtul este chiar IGPR, instituţia angajatoare a acestuia. Procesul a demarat după ce poliţistul s-a întors acasă în urma unei misiuni operative de peste 3 ani, sub egida ONU, în Haiti, America Centrală. Mai exact, acesta a stat acolo peste 1.100 de zile. Întors acasă, avea să afle ulterior că există o Hotărâre de Guvern, care fiind cu caracter militar nu a fost publicată în Monitorul Oficial, dar nici nu i-a fost adusă la cunoştinţă de şefi, că i s-ar fi cuvenit o diurnă de peste 40 de dolari pe zi. Poliţistul s-a adresat Tribunalului, care i-a dat dreptate în primă instanţă. Culmea: deşi nu a plătit banii la timp, şi nici nu i-a transmis corect ofiţerului drepturile sale, IGPR a cerut acum instanţei prescrierea datoriei sale către angajat, pe motiv că au trecut mai bine de trei ani de când a încălcat legea. Sindicatul poliţiştilor estimează că mai sunt circa 500 de cazuri similare cu cel prezentat de noi.

Un poliţist ieşean îşi execută superiorii pentru 51.000 de dolari

Suma reprezintă contravaloarea diurnei şi a fondurilor pentru facilitarea legăturii cu familia pe care acesta nu le-a încasat pe parcursul a peste trei ani cât a fost delegat în misiuni peste hotare. A.N.B. a aflat întâmplător că i se cuveneau aceşti bani, prin intermediul unui e-mail primit de la un coleg. Superiorii „uitaseră“ să-l înştiinţeze. Cazul ieşeanului nu este unic, Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ estimând la 500 numărul păgubiţilor.

Hotărâre cu caracter militar, deci secretă

A.N.B. fusese trimis în străinătate de Inspectoratul General al Poliţiei Române în perioada 2015-2017 şi 2017-2018, în cadrul Misiunii ONU de stabilizare în Haiti. Durata delegărilor a totalizat 1.125 de zile. Conform legii, el trebuia să primească zilnic câte 40 de dolari americani ca diurnă şi un dolar zilnic pentru recreere şi pentru a putea coresponda sau ţine legătura telefonic cu familia.

HG 1086/2004, care stabilea aceste drepturi băneşti, nu a fost publicată în Monitorul Oficial, având caracter militar, iar sindicaliştii au acuzat că Ministerul Afacerilor Interne a ascuns faţă de poliţişti prevederile acesteia. Hotărârea a fost înlocuită anul trecut cu o alta, care prevede diurne de până la 140 de euro. HG 46/2020 a fost însă publicată în Monitorul Oficial. În instanţă, A.N.B. a cerut să se ţină seama de faptul că a aflat de existenţa HG 1086 abia în luna mai 2020, cerând calcularea termenului de prescripţie în funcţie de această dată.

Tocmai prescripţia termenului de acţiune de trei ani a fost argumentul invocat de reprezentanţii IGPR în faţa magistraţilor Tribunalului pentru a cere respingerea plângerii lui A.N.B. În întâmpinarea depusă, IGPR a precizat că necunoaşterea legii nu constituie un motiv temeinic.

„Actul în discuţie a fost difuzat structurilor M.A.I., acesta putând fi consultat la sediul acestora. În situaţia în care ofiţerul era nemulţumit de drepturile încasate, avea posibilitatea, oricând, pe toată perioada desfăşurării misiunilor, să reclame eventuale nereguli/ încălcări ale drepturilor, sumele pretins neacordate nefiind neglijabile, iar reclamantul participând la două astfel de misiuni, fără ca în această perioadă, să solicite informaţii/ relaţii cu privire la drepturile încasate sau la temeiurile legale în baza cărora a fost remunerat“, au precizat reprezentanţii IGPR.

Aceştia au menţionat şi că poliţiştii trimişi în străinătate în baza unor acorduri cu organizaţiile internaţionale beneficiază de o alocaţie de subzistenţă care i-a fost plătită de ONU.

Ce spun judecătorii ieşeni din dosar?

Judecătorii au respins excepţia prescrierii dreptului de acţiune, afirmând că IGPR ar fi trebuit să demonstreze că i-a adus la cunoştinţă lui A.N.B. prevederile hotărârii de guvern printr-o fişă de consultare. În plus, nu i se poate imputa lui A.N.B. necunoaşterea legii, câtă vreme hotărârea de guvern nu fusese publicată în Monitorul Oficial, „comunicarea“ oprindu-se la nivelul conducerii instituţiei. Cu privire la alocaţia de subzistenţă plătită de ONU, magistraţii au apreciat că aceasta nu exclude plata diurnei asumate de statul român, fiind distinctă de aceasta.

„Contrar susţinerilor pârâtului, nu se poate reţine că drepturile solicitate ar fi fost încasate, întrucât diurna în valută nu a fost achitată nici de statul român şi nici de organizaţiile internaţionale“, au argumentat judecătorii.

Tribunalul ieşean i-a dat dreptate lui A.N.B., dispunând ca IGPR să-i achite acestuia 51.750 de dolari pentru participarea în calitate de ofiţer de poliţie la misiunile din zonele de operaţii internaţionale. Sentinţa a fost atacată de IGPR în faţa Curţii de Apel. Instanţa a dispus alaltăieri suspendarea cauzei până la data unei pronunţări a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, căreia i s-a cerut o interpretare a legislaţiei în cadrul unei sesizări pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.