Magie și putere de vindecare: Busuiocul

Busuiocul este o plantă originară din India, cunoscută și folosită încă în urmă cu 3 milenii, și care s-a bucurat de o răspândire rapidă în toată lumea.

Magie și putere de vindecare: Busuiocul

La indieni, se spune despre busuioc că este planta lui Krishna și a lui Vishnu, iar bunii hinduși nu se culcă fără o rămurică de busuioc pusă pe piept, menită să-i ducă în timpul somnului pe tărâmurile paradisiace.

La romani și mai târziu la italieni, busuiocul era considerat iarba dragostei și a fertilității, înflorirea lui fiind celebrată prin serbări și ritualuri.

La greci și în aproape toate țările creștine, busuiocul are aproape aceleași semnificații ca și în India, fiind considerat plantă sacră.

Agheasma se face cu ajutorul busuiocului, și tot cu un buchet de busuioc se împrăștie apa sfântă, pentru alungarea Necuratului ori pentru sfințirea locurilor. De asemenea, busuiocul se pune la icoane, pentru a atrage protecția divină asupra casei și ocupanților săi.

Dar dincolo de dimensiunea spirituală și magică, busuiocul mai are o calitate importantă - aceea de plantă vindecătoare: frunzele acestei plante sunt un excepțional tonic pentru sistemul nervos, contribuind la întărirea memoriei.

La noi în țară, busuiocul este exclusiv o plantă de cultură. Semințele se plantează în ghivece de Dragobete (24 februarie), și se țin la fereastră până de Sf. Gheorghe (23 aprilie), când se transplantează în grădină.

Recoltarea lui începe la sfârșitul lui iunie și continuă până toamna târziu, când cade prima brumă. Se taie doar vârfurile înflorite de busuioc (fără partea lemnoasă), de mai multe ori pe timpul verii. După fiecare tăiere, planta dă și mai mulți lujeri, care la rândul lor vor înflori.

După culegere, vârfurile de busuioc se usucă într-un strat cu o grosime de maximum 2 cm, până când tulpinile și frunzele devin ușor casante. Depozitarea se face în pungi de hârtie sau în săculețe de pânză, în locuri întunecoase, uscate și răcoroase.

Boli prevenite cu ajutorul busuiocului:

Toxiinfecție alimentară

O singură picătură de ulei de busuioc pusă într-un litru de apă, care se bea pe parcursul unei zile, ne pune la adăpost de multe infecții cu bacterii luate din alimente. Mai ales în timpul sezonului cald, acestea produc toxiinfecții alimentare, traduse prin simptome cum ar fi vomă, diaree puternică, febră.

Și condimentarea cu busuioc a mâncărurilor este recomandată, mai ales în timpul verii, deoarece substanțele volatile din busuioc păstrează alimentele nealterate mai mult timp și ne feresc de infecțiile tubului digestiv.

Ateroscleroză

Unul din secretele efectelor benefice ale bucătăriei mediteraneene asupra aparatului cardiovascular este chiar busuiocul. Alături de oregano, este principalul condiment folosit în aromatizarea sosurilor pentru paste, a salatelor, a multor tipuri de pizza.

Substanțele antioxidante conținute previn formarea plăcilor de aterom și mențin elasticitatea vaselor sanguine.

Infarct

Administrarea zilnică de busuioc ca plantă medicinală sau ca mirodenie în mâncare, previne infarctul. Busuiocul nu doar protejează arterele coronare de depunerile de colesterol, dar ajută și la ținerea sub control a tensiunii arteriale și are o complexă acțiune la nivelul sistemului nervos central, protejând întregul sistem cardiovascular de efectele stresului.

Astm bronșic

Ca aliment, în salate, în sosuri ori în supe, busuiocul protejează aparatul respirator de apariția reacțiilor alergice, împiedică recidiva infecțiilor bronhio-pulmonare, protejează căile respiratorii de procesele inflamatorii ce duc la apariția astmului.

Iradiere

Două principii active din busuioc, orientina și vicenina (flavonoide hidrosolubile), protejează celulele organismului în fața acțiunii mutagene a radiațiilor ultraviolete, a radiațiilor beta și gamma.

Ca atare, pe timpul verii, când suntem mai vulnerabili la radiațiile solare, dar și când suntem expuși la radiații din alte surse, administrarea zilnică a busuiocului e foarte utilă pentru prevenirea mutațiilor celulelor, a proceselor de malignizare. Se ia pulbere de busuioc, câte 4-8 g/zi, în cure de 30 de zile.

Infecția cu papilomavirusuri cancerigene

Un studiu publicat în Journal of Phytomedicine în 2004 arată că animalele de experiență infectate cu tulpini de papilomavirusuri cu potențial cancerigen ridicat și tratate cu frunze de busuioc au avut o rată mult mai mică de apariție a formațiunilor tumorale, față de lotul martor.

Busuiocul și frumusețea

Ten seboreic

Se șterge seara tenul cu infuzie combinată de busuioc, apoi se pune o compresă cu aceeași infuzie, pe obraji și frunte.

Tratamentul împiedică infectarea porilor, anihilează bacteriile care contribuie la agravarea acneei și curăță eficient tenul.

Adjuvant contra căderii părului

În ¼ cană de infuzie de busuioc se pun 1-2 picături ulei volatil din aceeași plantă. Cu preparatul obținut se masează scalpul zilnic. Este un tratament care activează circulația la nivelul foliculilor piloși și elimină și micozele de la nivelul pielii capului.

Busuiocul ca aliment

În bucătăria mediteraneană, busuiocul este un condiment foarte apreciat.

Proaspăt sau uscat, se pune în supe, în sosurile de tomate și în sosurile albe, cu care se mănâncă pastele, pizza și unele salate. De asemenea, busuiocul este foarte apreciat în bucătăria asiatică, ca aromatizant în salatele de fructe, în compoturi și chiar în dulcețuri. Adăugat în salate, busuiocul se combină cu frunze de pătrunjel sau de mentă, cu roșii tăiate mărunt și cu frunze de salată verde.

În Nordul Africii și în Orientul Mijlociu se prepară o băutură energizantă, punând într-o sticlă 1 litru de apă, 4 linguri de miere și 1-2 rămurele uscate de busuioc. Se lasă totul să macereze timp de 12 ore, după care preparatul obținut se filtrează și se bea în mai multe reprize.

Adăugați busuiocul doar în momentul în care mâncarea este gata, altfel își va pierde aroma.